MOLFETTA. Il Cantastorie: “La Strega”

lastreganot

Molfetta - Il prof. Arcangelo Ficco nel suo studio “Tasgressione e criminalità in terra di Bari” del 1991, racconta la vicenda di una popolana molfettese, Rosa di Pantaleo, che nel 1676 è accusata di stregoneria e, per questo, condannata “ut perpetuo carceri mancipata ac muris inclusa”. Rosa non sopportando questa condanna, riesce a fuggire e a calarsi con una fune nel duomo dove però rimane ferita a causa della rottura della stessa. Dopo qualche giorno di agonia Rosa di Pantaleo muore il 27 aprile 1676.  Ecco la sua storia.

GUARDA IL VIDEO...

Shares

Molfetta – Il prof. Arcangelo Ficco nel suo studio “Tasgressione e criminalità in terra di Bari” del 1991, racconta la vicenda di una popolana molfettese, Rosa di Pantaleo, che nel 1676 è accusata di stregoneria e, per questo, condannata “ut perpetuo carceri mancipata ac muris inclusa”. Rosa non sopportando questa condanna, riesce a fuggire e a calarsi con una fune nel duomo dove però rimane ferita a causa della rottura della stessa. Dopo qualche giorno di agonia Rosa di Pantaleo muore il 27 aprile 1676.  Ecco la sua storia.

GUARDA IL VIDEO…

Stave nu tiembe ca se penzèieve
ca pure nu ciucce pe l’arie velèieve,
da né mèlataie petiève sèné
ci sènghe de chène ne vevieve assé,
e, ci né mène tenieve cenguàte,
che nu cataplasme veneieve aggestate.
A chire tienbe nen s’aveieve chembassione,
e ci eiere vecchie oppure uegnoene,
ci a qualchè ricche stive soepe o cazze,
subete te facèieve passà pe pazze,
o, peisce engoere, te mettèvene soepe a nu pale,
ci t’accusèvene de l’esse  né mèsciàle.
U fatte ca aie ve conde stasèiere,
m’avida crèiete, è tutte ovèiere;
è né storie ca è totta scritte
soepe a nu libre ca è mèleditte,
assoele ca nesciauene u voele arrecherdà
percè chèssa storie s’avà scherdà.
Mè, aie ca so’ nu chèndastorie,
ve vogghie assoele defrescecà la memorie
e fa capaie ca ci chemmènne
ha fatte spisse tènda dènne,
specie ci è n’omene de chièse
e u fasce in nome de Gèese.
Chèmbèieve a Mlefètte,  a la vie de lè morte,
né povera fèmmene che né brutta sorte,
percè, dope ca videle aveieve allassate,
senza solte s’aveieve acchiate,
e pe d’accattà ne picche de pène,
s’aveieve rassegnète a fa la puttène.
Pèrò chèssa fèmmene, ca se chièmèieve Rose,
pensèieve sembre a  ‘n  elta coese,
fa la puttène nen le piacèieve,
altre penziere ‘ngape tenèieve:
acchà nu mèraiete, fosse pure streppiate,
ca la leveieve da  mmèzze a né strate.
Nu brav’omene finalmènde acchiaie,
ca a casa so la prettàie,
po  la spesaie che giusta rascionene
senza penzà a la rèputazioene.
Quènne parèieve ca s’avèieve salvate,
e ca la sorte aveieve chèngiàte,
‘n elta sciagauere le capetàie
nu alte mèraiete, la provèdde, preddaie.
Orèmé aveieve fatte vècchie
e la Roese, acchiemendènnese o specchie,
penzaie ca nesciauene chiaue la velèieve
e fa la puttène chiù nen petèieve,
alloere penzaie d’addevendà mèsciàle
percè è nu mestière ca sembre vale.
Acchemenzaie a sciaie da la vie de foere
a cogghie erve d’ogne cheloere
pe fa cataplasme, sceruppe e bevènne,
ca avènda sèné pe sèmbre ogne dènne;
specialmènde che la rauche, la chiù potènde,
ca a tutte leveieve u deloere du vènde.
U prime cliènde fo nu chenzepraime,
ca se ne sceieve mèrine mèraine
e pe recombènze  ca u aveieve salvate,
avaie nu pegnètiedde de fave cattesciate,
po’ a né chemmère can en arriesceieve a dremmèie,
l’oucchie a ‘nghennidde che nu ‘nguènde sènèie.
Come aveieve fatte mengh’edde re sapeieve,
però vedaie ca chiudauene la cerchèieve,
percé se sape ca inde a la desperazioene,
u proviedde se revolge o prime mèrpioene,
e edde, ca mesciàle aveieve addevendàte,
acchemenzaie a fa solte frechènne le desprate.
Mo, capetaie nu grousse dènne
a né chemmère se sen gevènne
ca le deleieve la cape e u vènde
e nen sènèieve che nesciune ‘nguènde.
Pe petè sèné cusse dorte de strazie,
aveieve sciauete a chiète la grazie
a la Mèdonne de Mondèvèrde,
tende nen aveieve nudde da pèrde,  
però la grazie nen arrevèieve
e la cape chiù forte le delèieve.
Nen sapènne ce alte fa,
Rose la chemmère sciaie ad acchià,
e chèsse, vedènnele acchessì desperate,
ca pu deloere stave totte  acciaccate,
acchemenzaie a fa né mèsciaiene
citte citte e senza muaiene.
Nu vuevele se miere se mettaie ‘mocche,
e ngiù scechetaie soepe a la vocche
po acchemenzaie a daiesce razioene
facènne croesce ad ogne pendoene,
finghe a quènne u plemoene d’arie s’enghiaie
e nu louchele forte da la vocche assaie.
Da tenne Roese acchemenzaie a fa mèsciaie,
fèmmene e oumene la cerchèvene notte e daie,
ci pe fa spascià nu mètremonie,
ci se sendeieve ‘ngourpe u demonie,
ci pe sèné da nu deloere,
ci pe sèné da nu mèle d’emoere.
Tutte quende Roese aieteieve,
avaste ca du solte inde a la falte metteieve
e, ci pegghiate da la desperazioene,
ci pe sèné da né fresioene,
tutte la scèvene ad acchià,
ci sa la Roese le peteieve aietà.
Però, ci auene  dave le solte a la mèsciàle,
nen ne tenèieve pe dalle o peviale,
e ci a la chièse le lieve le solte,
come nu pedàle subete se revolte,
acchessi acchièrene né testemònie
ca l’accusaie de trattà cu demonie.
Scèrene le sletate e la pegghièrere,
e attaccate ‘ngalè la prettèrene,
le facèrene nu preciesse che tènde d’avvocate
nnenze a la corte do vèscheve convocate
e, pure ci edde se deceieve innocènde,
fo chendènnète come né dèlinguènde.
Pure ci u latine Roese nen chènesceieve,
subete capesciaie la sorte ca l’aspetteieve:
UT PERPETUO CARCERI MANCIPATA AC MURIS INCLUSA
Stasse pe sembre achiauese ‘ngalè,
acchessì, pe la chièse, nen faceieve alte uè.
Achiaiese ‘ngalè a sessènd’ènne,
pe Roese, addaveiere,  eiere assè u dènne;
nen seppertèieve de stà ‘ngarciarate,
edde ca libere aveieve sembre state,
alloere penzaie ca se n’avèda scappà,
adde ‘ngalè nen peteieve stà.
Strazzaie nu sacche ca teneieve pe mètarazze,
che la forze de ci  stè pe d’assì  pazze.
 Che le renzuele né corde faciaie,
rembaie la ‘nzerraiene e da la porte assaie,
po, senza remoere se ne sciaie citte citte,
che la ‘ndenzioene de calasse do titte.
Ci se caleieve mmezze a la strate,
peteieve l’esse subete acciaffate,
alloere penzaie a la cattèdrale
e de calasse come a né quartare.
Attaccaie la corde fatte che le renzuele,
e se calaie come fascele le biuele,
mè la corde eiere vecchie e se strazzaie
e la pevera Roese ‘nderre cadaie.
La mètina dope Gesèppe, u sagrestène,
acchiaie ‘ndèrre chèera povera crestiène,
cu vrazze rutte e se lamendèieve
a da la vocche u senghe assèieve.
Dette u allarme, la pegghièrene ‘mbaise,
po la prettèrene da do aveieve sciaiese;
l’addemènnèrene ci se veleieve chembessà
Roese respennèie can en u velèieve fa.
Addachessì u 27 aprile 1676
Acchiaue lè morte Rosa Di Pantaleo
E fa setterrate inde a la tèrra schenzacrate,
percé le sagrèminde aveieve refiutate.
Cè mèle aveieve fatte? Teneieve fème,
e, pe guadègnèsse la quarte de re pène,
aveieve convinde qualche desperàte
ca da edde peteieve l’esse aietate.
Mè la chièse nen l’aveieve ‘ngourpe,
aveda pagà cure sorte de tourte
percè edde assoele poete sèné
de nu crestiène tutte le uè
e ci ‘nzièmé l’attoucche le solte
te leieve do munne totte né volte.

Shares

ULTIME NOTIZIE

SEGNALAZIONI

NEWSLETTER

CRONACA

×